Is the possibility of Member States exiting the EU (article 50) good for EU democracy?

Negatively, because the availability of exit reduces the need to use voice to try to solve any EU shortcomings.
9% (3 votes)
Positively, because the availability of exit increases the likelihood of voice being taken seriously by EU leaders.
91% (32 votes)
Total votes: 35

Comments

Conform articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede procedura prin care un stat membru se poate retrage din Uniunea Europeană, în cazul în care dorește să facă acest lucru. Această procedură a fost introdusă pentru prima dată prin Tratatul de la Lisabona, în 2007.Statul membru trebuie să notifice Consiliului European intenția sa de a părăsi Uniunea,însă nu sunt prevăzute cerințe specifice cu privire la forma acestei notificări. Modelul propus de către Albert Hirschman în lucrarea intitulată “Exit, Voice and Loyalty" a fost preluat ulterior și aplicat în diferite domenii precum politica, iar conceptul care a stat la bază sa avea în vedere două răspunsuri posibile atunci când percep că aceasta demonstrează o scădere a calității sau a beneficilor pentru membrul respectiv.Astfel că, acesta poate să aleagă varianta de a ieși (exit) sau poate alege varianta de a vorbi (voice) cu încercarea ca relațile să fie îmbunătățite sau chiar reparate prin comunicarea problemei sau a propunerii de schimbare.Se pune preț, prin conceptul cheie “voce” modul in care se încearcă în a lupta pentru Interesele proprii și modul în care acesta își prezintă cel mai bine situația și încearcă să ia atitudine față de celelalte organizații sau de către ceilalți membri. Cu toate acestea, apare termenul de “loialitate” ce poate afecta analiza cost-beneficiu în privința utilizării ieșirii sau a vocii.În momentul în care se face simțită loialitatea față de organizație, ieșirea poate fi redusă, în special în cazul în care opțiunile de ieșire nu sunt atât de atrăgătoare și benefice.Acest model se poate plia pe state cât și pe organizațiile internaționale, chiar și pe Uniunii Europene iar un moment oportun prin care se poate aplica cel mai bine aceasta metodă a fost situația Brexit-ului. Marea Britanie a avut o atitudine destul de nesigură de-a lungul timpului , în raport cu Uniunea Europeană, drept dovezi stau neaderarea la zona euro și zona Schengen, situații în care și-ar fi putut face auzită vocea dacă era nemulțumită,ceea ce nu s-a întâmplat însă, a ales în schimb varianta de a ieși din UE prin intermediul art. 50. În concluzie, posibilitatea de ieșire a statelor membre din Uniunea Europeană este un factor pozitiv, care duce la creșterea gradului de receptivitate al liderilor europeni față de problemele statelor cu care acestea se confruntă , crescând astfel gradul de democratizare a lor.
Total votes: 8
Peer vote

Părăsirea statelor UE are o parte pozitivă pentru democrație, deoarece aceasta poate fi o modalitate de a spori probabilitatea ca vocea să aiba un impact mult mai ridicat. În primul rând, când ne gândim la situația din Europa, inclusiv la evoluțiile post-criză și la Brexit, ne gândim la cartea clasică a lui Albert Hirschman Exit, Voice and Loyalty. Hirschman a remarcat două moduri în care clienții pot răspunde la performanța deteriorării unei firme: trecerea la un alt produs sau reclamația către conducere. Astfel, ei pot ieși (exit) sau pot să-și exercite dreptul la replică(voice). Însă, atât ieșirea, cât și vocea pot fi folosite pentru a măsura o scădere într-o organizație, vocea fiind mai ambiguă, și ajută mai ușor la soluționarea problemelor, deoarece, este mult mai ușor să discuți o problemă pentru a putea să-i gasești rezolvare, decât să pleci. Ieșirea poate însemna pacea, însă nu întotdeauna. Acestea 2 interacționează în moduri unice: dacă este mai folosită vocea, probabilitatea de ieșire este mai mică. Modelul de bază discutat de Hirschman poate fi, de asemenea, aplicat statelor naționale și, probabil, și organizațiilor internaționale, precum Uniunea Europeană, în anumite situații cum este Brexit-ul la ora actuală. Marea Britanie, a ales, ca prin intermediul art. 50, introdus in Tratatul de la Lisabona (2007), care oferă posibilitatea de retragere a statelor membre a UE, să declanșeze, la 29 martie 2017, procedurile de retragere din Uniunea Europeană, dat fiind faptul că aceasta a avut o atitudine incertă în ceea ce privește Uniunea Europeană, datorită neaderării la zona euro și zona Schengen, unde ar fi putut să își exprime foarte ușor punctul de vedere, dacă ar fi avut nemulțumiri, însă nu a facut-o. Punând în balanță cele 2 variante ale lui Hirschman, putem observa că Marea Britanie le preferă pe amândouă, în primul rând dorește ieșirea din Uniunea Europeană, deoarece aceasta a fost dorința a 51,9% din voturi a referendumului, iar în al doilea rând își folosește și dreptul la voce, deoarece continuă cu negocierile de retragere cu privire la unele beneficii la care nu vrea să renunțe, încercând să ajungă la un consens. Așadar, ieșirea, vocea și loialitatea au o legătură foarte strânsă, raportându-ne la faptul că dacă alegem să ieșim, vocea nu va mai putea fi auzită. (https://www.socialeurope.eu/exit-brexit-voice-loyalty)
Total votes: 5
Peer vote

În lucrarea lui Albert O. Hirschman "Exit, Voice and Loyalty" sunt expuse doua marii scenarii în vederea rezolvării nemulțumirilor ce au loc în cadrul unor organizații ori state, potrivit cărora pot pleca, pot ieși din interiorul organizației respective(Exit) ori pot vocifera și cere anumite schimbări pentru încercarea îmbunătățirii situației. Articolul 50, invocat de Marea Britanie pentru a părăsi UE, reprezinta o metoda clara de respectare a drepturilor și libertăților statelor membre care acționează în funcție de interesele proprii și bazate pe principiul libertății de asociere. Totodată, dacă exista loialitate, ieșirea poate fi diminuata și scăzută. Cred ca posibilitatea de ieșire a statelor membre din UE a devenit, de curând, un factor decisiv cu implicații pozitive, în sensul în care are ca și rezultat creșterea gradului de receptivitate al liderilor europeni față de toate statele din cadrul organizației, nu doar fata de Marea Britanie, crescând astfel atât gradul de loialitate cât și de democrație din cadrul Uniunii.
Total votes: 8
Peer vote

Art.50 din TUE, cu siguranță că este o metodă unică, ce oferă pentru prima dată posibilitatea retragerii unui stat din Uniune, dar trebuie spus că acest articol este realizat în conformitate cu spiritul democratic ce caracterizeaza procesul comunitar, tocmai pentru că oferă alternativa EXIT. Brexit-ul se poate explica eficient cu ajutorul teoriei Exit, Voice, Loyality, a lui Albert Hirschman, dar și cu ajutorul conceptului de raționalitate(am în vedere aici faptul că M.Britanie își urmărește interesul și acționează pentru a avea beneficii mari) și mai ales cu teoria jocurilor, Chicken(în ideea, cine va ceda primul). Pot menționa că ieșirea M.Britanii s-a hotărât printr-o modalitate democratică, Referendum, acesta fiind un stat a cărui voce și amenințare a fost luată de a lungul anilor în considerare. Hirschman afirma că pentru a amenința cu ieșirea trebuie ca să fii valoros, să fie recunoscută valoarea de către ceilalți, astfel că ieșirea ar afecta profund organizația și mai ales trebuie să ai o altă opțiune mai bună. În ceea ce privește Brexit-ul, pot spune că incapacitatea de a produce negocieri eficiente, cât și disputele recente din interiorul țării, arată că fie sunt conștienți de forța pe care o au încearcă să foloseasca metoda Voice,pentru a obține câte mai multe beneficii, fie încearcă o ieșire în forță, acest lucru demonstrând de fapt,gradul de loialitate pe care l-a avut pentru UE. Sunt numeroase exemple care să arate gradul de loialitate, având în vedere că nu a dorit să adere la zona euro sau la spațiul Schengen și dorința de a avea un statut special. Pentru a ni se confirma dacă Art. 50 este o metodă benefică construcției europene este nevoie să vedem ulterioarele consecințe ale Brexitului. Dar pot spune că posibilitatea ieșirii unor state din UE a devenit un factor relevant în procesul politic, în sensul că unele state pot vocifera și amenința mai des,cu scopul de a și arata nemulțumirile și a primi concesii.
Total votes: 6
Peer vote

Din acest punct de vedere ,posibilitatea ca statele să poată părăsi Uniunea Europeană poate face ca dacă unele state amenință cu acest lucru ,liderii europeni să fie mai receptivi față de cerințele acestora și să le facă mai multe concesii . Desigur ,însă că acele state trbuie să fie cu adevărat importante în Uniunea Europeană și care în cazul ieșirii ar cauza grave pierderi Uniunii . Ieșirile și vocea reprezintă o uniune între acțiunea economică și cea politică. Ieșirea este asociată cu mâna invizibilă a lui Adam Smith , în care cumpărătorii și vânzătorii sunt liberi să se miște în tăcere prin piață , formând în mod constant și distrugând relațiile. Adăugarea acestui articol în tratat a fost, nu datorită credinței că la un momendat o democrație stabilă precum Marea Britanie va face acest pas, ci pe baza principiului apartenenței voluntare. Articolul 50 este foarte important în această privință, chiar dacă nu este folosit niciodată, joacă rolul unei garanții necesare împotriva oricărei posibile împiedicări a tiraniei, ceea ce face este să permită în mod esențial disidența și statelor membre să își facă poziția clară. Cred ca posibilitatea de ieșire a statelor membre din UE a devenit, de curând, un factor decisiv cu implicații pozitive, tocmai fiindca reflecta gradul ridicat de democratie al UE.
Total votes: 6
Peer vote

Articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede procedura prin care un stat membru se poate retrage din Uniunea Europeană, în cazul în care dorește să facă acest lucru. Această procedură a fost introdusă pentru prima dată prin Tratatul de la Lisabona, în 2007. Articolul 50 prevede însă o procedură de retragere, care începe cu notificarea formală a Consiliului European cu privire la intenția de retragere, după care Consiliul adoptă recomandări pentru negocierea și încheierea unui acord de retragere între Uniunea Europeană și statul respectiv. Din momentul notificării, statul respectiv are la dispoziție 2 ani pentru a ajunge la un acord cu privire la retragere. Dacă, la finalul celor 2 ani, nu se ajunge la un acord, calitatea de membru al UE se pierde în mod automat. Consiliul European, în unanimitate și în acord cu statul care se retrage, poate decide să prelungească termenul. Consecințele unei retrageri din UE sunt multiple, începând cu faptul că tratatele europene și drepturi și obligațiile izvorâte din acestea vor înceta să se aplice, și continuând cu ieșirea din programele finanțate de UE, contribuția la bugetul european, pierderea cetățeniei europene și afectarea libertății de circulație a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalurilor și terminând cu impactul asupra structurii instituționale a instituțiilor europene. Toate aceste aspecte ar trebui clarificate în acordul de retragere, care să conțină o serie de prevederi tranzitorii, precum și în acordul privind viitorul relațiilor dintre statul care se retrage și Uniunea Europeană. În lipsa unui astfel de acord, statul care se retrage va fi considerat stat terț, cu toate consecințele care decurg de aici.
Total votes: 4
Peer vote

Analiza lui Albert Hirschman, concretizată prin lucrarea „Exit, Voice and Loyalty” pune problema modului de acțiune a unui client vizavi de deteoriorare performanței unei firme: să schimbe produsul sau să facă o plângere către administrare. Aceasta concluzionandu-se prin faptul ca acesta poate pleca) sau să-și facă auzită vocea. Acest model se poate plia atât statelor, cât și organizațiilor internaționale precum Uniunea Europeană, în anumite situații precum este Brexit-ul în momentul de față. In aceasta situatie trebuie sa ne raportam la Marea Britanie care desi a fost un element important in cadrul uniunii prin opozitia pe care o presta, aceasta e caracterizata de comportamentul nesigur fata de Uniunea Europeana, comportament evidentiat prin neaderarea la zona Euro si Schengen, precum si alte situatii in care si-ar fi putut face auzita vocea, dar a preferat sa ramana loiala, fapt care a dus la situatia actuala. Varianta de a ieși din UE prin intermediul art. 50, introdus pentru prima dată în Tratatul de la Lisabona in anul 2007, acesta vine ca o întărire a spriritului democratic ce caracterizează Uniunea, tocmai prin oferirea posibilității de retragere, așa cum este cazul Marii Britanii. Statele trebuie sa gestioneze cu intelepciune cele doua elemente cheie: vocea si loialitatea, si cred ca posibilitatea de iesire a statelor member din Uniunea Europeana, este un factor care accentueaza receptivitatea liderilor europeni fata de problemele statelor, astfel crescand si gradul de democratie in cadrul Uniunii.
Total votes: 3
Peer vote

Articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede procedura prin care un stat membru se poate retrage din Uniunea Europeană, în cazul în care dorește să facă acest lucru. Această procedură a fost introdusă pentru prima dată prin Tratatul de la Lisabona, în 2007. Totuși at trebui sa luam în considerare că acest articol este pe atât de eficient din punct de vedere a statelor ce au o voce și nu le este ascultata cât și a dezavantajelor ce le obțin după părăsirea UE. Un stat nu ar părăsi UE fără motive întemeiate totuși ar trebui ca înainte de a se folosi de acea portiță de ieșire sa își calculeze foarte bine avantajele și dezavanjtale împreună cu dorința sa de a se face auzită. Ideea de a ieși nu e întotdeauna cea mai bună cale, fiind de parare ca fiecare stat ar trebui sa își depună nemulțumirile și dorințele pentru a găsi un punct comun. Exemplul cel mai bun fiind Marea Britanie, care acum putem spune ca regretă ideea de a părăsi UE și acum caută motive destul de puternice pentru a-și anula ieșirea din aceasta "relație".
Total votes: 3
Peer vote

Statele membre ale Uniunii Europene au avut și au în continuare 3 opțiuni: Exit, Voice and Loyalty, asociere făcută și cu cartea întitulată astfel, scrisă de Albert Hirschman. ,,Vocea și Loialitatea’’ au o conexiune strânsă între ele, pe când opțiunea ,,Ieșire’’ este cea asumată și este o consecință a proastei funcționări a celorlalte două opțiuni. La nivel de parteneriat, relație profesională, din momentul în care vocea nu îți mai este auzită, comunicarea se pierde și odată cu ea și loialitatea,iar singura opțiune rămasă este cea de ,,ieșire,,. Atât ieșirea, cât și vocea pot fi folosite pentru a măsura o scădere într-o organizație, vocea este, prin natura sa, mai informativă, deoarece oferă, de asemenea, motive pentru declin. Ieșirea, luată în pace, oferă doar semnul de avertizare de declin.Mai mult decât atât: ”Tendința de a pleca este determinată de gradul de loialitate față de o companie sau de stat. Loialitatea încetinește viteza de ieșire și poate da organizației timp să se recupereze.” (Albert Otto Hirschman )La fel este și în cazul relației statelor membre și UE. În acest sens, cu siguranță posibilitatea părăsirii Uniunii Europene de către Statele Membre, conform articolului 50 are o linie pozitivă, însă la democratizarea Uniunii consider că cea mai bună alternativă este Vocea, cea care trebuie ascultată la momentul potrivit, deoarece ea este cea intermediară între Loialitate și Ieșire. Ea este cea care poate clarifica orice situație și nemulțumire. De aceea, cazul- Brexit spre exemplu, poate fi o alarmă asupra liderilor Uniunii, de a nu subestima puterea Vocii, ci din contră.
Total votes: 2
Peer vote

Withdrawal from the European Union is the legal and political process whereby an EU member state ceases to be a member of the Union. Under Article 50 of the Treaty on European Union (TEU), "Any Member State may decide to withdraw from the Union in accordance with its own constitutional requirements". Thus, exiting the EU seems exercising a right, which is a basic principle of democracy. Therefore, EU withdrawal poses matters both economic and democratic simultaneously. It means that no government can focus on delivering just one set of issues. Each demands attention at the same time and all are linked. Taking the case of Brexit as an example, it is clear that urgent need for economic equality that generated the Leave vote in England's northern and midland constituences demands deep democratisation of the way they are governed. Given the dangers of a possible popular sovereignity, a democratic constitution has to be on the way.Whether you think leaving the EU increases our sovereignty or diminishes it, democracy is a valid touchstone in this debate. Democracy is grounded in a principle of moral equality between citizens, manifest in our human rights within the rule of law, and made politically tangible through the principle of One Person One Vote, and voting outcomes being sacrosanct. When Brexiteers speak of not leaving the EU in terms of ‘frustrating the will of the people’ or ‘betraying democracy’ it can sound shrill, but it is the violation of this principle of moral equality that they are invoking, even if their ultimate motivation may lie elsewhere. The success of Brexiteers has been to sacralise a particular outcome of a democratic process in the name of democracy, despite the fact that it is the principles underlying the process that are sacred, not the outcome. Democracy should be an evolving historical and institutional process, part of a shared setting in which complexities are aired, opinions evolve and debates are resolved.
Total votes: 1
Peer vote