How could fiscal discipline be increased in the Eurozone?

Primary tabs

By applying fines automatically to member states that run excessive deficits.
18% (6 votes)
By allowing greater flexibility for national governments to run temporary deficits when they need to.
82% (28 votes)
Total votes: 34

Comments

La nivelul zonei euro se incearca in permanenta o elaborarea unor mecanisme concrete pentru a dezvolta o mai buna coordonare și solidaritate a politicii economice și totodata să se pregătească pașii următori către o mai bună guvernanță economică în zona euro. Planul de tratare a crizei din zona euro are ca punct central adoptarea unui acord fiscal care prevede limitarea deficitelor bugetare structurale si a datoriei publice ca procent din PIB prin prevederi constitutionale sau similare. Atat timp cat dezechilibrele sunt mari, riscul reaparitiei crizelor este mare. Sunt mai multe cai de a reduce dezechilibrele. Unele sunt recesioniste, altele nu. Intre solutiile care nu stimuleaza cresterea economica pe termen scurt se afla si cea bazata pe limitarea deficitelor bugetare structurale. Comportamentele fiscale proaste induse de capcana anticipatiilor au contribuit nu numai la supraindatorarea guvernelor, dar au influentat negativ comportamentele sectorului financiar. In fazele ascendente ale ciclului economic, entitatile financiare au mentinut stocurile de capital la niveluri relativ mici, comparativ cu cele pe care le-ar fi mentinut daca ar fi stiut ca nu exista posibilitatea de a fi salvate de catre guverne. Din aceasta cauza, chiar si in perioadele in care guvernele si-au limitat deficitele si indatorarea, dezechilibrele din sectorul privat s-au putut majora substantial. Fara reguli care sa limiteze salvarile de catre guverne ale entitatilor too big to fail, capcana anticipatiilor va continua sa existe, iar comportamentele din sectorul financiar nu se vor schimba.Sectorul financiar anticipeaza insa ca, cel mai probabil, regulile vor fi incalcate in cazul unei noi crize, fapt pentru care, din acest motiv, disciplina fiscala definita prin mentinerea deficitelor si a datoriei publice la niveluri relativ mici nu garanteaza stabilitatea economica si financiara.(https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-11163065-zona-euro-adevar-care-nu-convine.htm)
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 6
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Dișciplina fiscală se referă la capacitatea unui guvern de a balansa intrările și cheltuielile. Când acestă disciplină nu se menține, înseamnă că cheltuielile sunt mai mari decât intrările și se crează un deficit fiscal, ce trebuie finanțat prin debit public sau prin crearea de monedă (ambele au consecințe negative pe termen lung). Fiecare state are datoria de a menține propriul deficit într-un procentaj cât mai mic pentru ași asigura o stabilitate economică. În 1997 a fost stabilit, de către statele membre, Pactul de stabilitate și creștere cu privire la controlul politicilor bugetare publice pentru a menține stabilitatea cerințelor de aderare la Uniunea Economică și Monetară (zona euro), adică pentru a consolida calea integrării monetare, întreprinsă în 1992, odată cu semnarea Tratatului de la Maastricht. Pentru a spori disciplina fiscală în zona Euro ar trebui acordată mai multă flexibilitate guvernelor naționale să efectueze deficite temporare atunci au nevoie cu scopul de a permite stabilizarea financiară. Aplicând în mod automat amenzi statelor membre care au deficite excesive, atât Uniunea Europeană, cât și statele vor fi în desavantaj, în cazul statelor problemele lor economice se vor adănci pentru ca nu vor fi în stare să platesca datoriile și pentru UE ar insemna o dublă pierdere, pe de o parte ar crește problemele statelor și pe alta ar consuma parte din buget și pentru o politică ineficentă.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 11
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Disciplina fiscală reprezintă capacitatea unui guvern de a menține un echilibru între venituri și cheltuieli astfel încât să nu aibă un deficit prea mare . Încă din anii 90 ,liderii europeni s-au gândit că pentru ca economia Uniunii Europene să meargă bine trebuie să existe niște reguli care să fie respectate de către toate statele . Asta a dus la adoptarea de către statele membre ale Uniunii Europene în anul 1997 a Pactului de Stabilitate și Creștere (PSC) , ce prevedea că statele Uniunii Europene nu trebuiau să depășească un nivel al datoriei publice de 60% din PIB ,iar deficitul bugetar nu trebuia să depășească 3 % din PIB . Cu toate acestea , acest pact nu a reușit să impună respecterea acestor reguli ,până la izbucnirea crizei în anul 2008 țări precum Franța sau Germania au încălcat în mod repetat regula deficitului sub 3 % fără a fi sancționate vreodată . Din acest motiv , acest pact a mai fost numit și "câinele de pază care nu mușcă ". Pentru a evita o nouă criză , pe 2 martie 2012 liderii tuturor statelor din zona Euro dar și a celorlalte state ale Uniunii Europene ce nu făceau parte din zona Euro, cu excepția Regatului Unit și a Republicii Cehe semnează Pactul Fiscal European , numit și Tratatul privind stabilitatea , coordonarea și guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare . Chiar și acest pact a fost încălcat de multe ori înt-un mod flagrant de către unele state iar sancțiunile s-au lăsat așteptate . Deși acest pact avea rolul să amelioreze problemele economice ale Uniunii ne găsim în acest moment cu destule și cu foarte multe abordări naționale ale acestei probleme și fără pre multe sancțiuni . Ca în orice lucru , și în economie pentru a exista stabilitate și pentru a se evita o nouă criză trebuie să existe niște legi ce să fie respectabile de toată lumea ,însă realitatea practică ne-a arătat că sancțiunile nu le-au făcut până acum pe state să respecte aceste reguli. Motive precum campaniile electorale sau crizele interne le vor face întotdeauna să -și încalce angajamentele . Deși "dopajul" economiilor în campaniile electorale are efecte economice negative pe termen lung , totuși aceasta este o realitate foarte prezentă iar cea mai bună soluție ar fi lăsarea de teren de manevră guvernelor în mărirea deficitelor atunci când situația o cere .
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 15
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Pactul de stabilitate și crestere economică avea scopul de a impune reguli de disciplină fiscală, fiind structurat pe două dimensiuni: una preventivă și una corectivă. Preventiv, statele membre trebuie să mențină deficitul bugetar mai mic de 3% din PIB, iar datoria publică să fie mai mică de 60% din PIB. În cea de a doua dimensiune, se arată modalitățile de sancționare în cazul nerespectării acestuia. Un exemplu bun în acest sens este conflictul din 2003 dintre Comisie și Consiliu, în cazul încălcării pactului de către Germania care avea un deficit bugetar de 3,8%, în timp ce Franța se apropia de limită cu 2,8%. Acestea au reușit să scape de sancțiunile prevăzute de pact, deoarece s-a acționat în virtutea reprezentării intereselor naționale, deși comisarii europeni,alaturi de Austria, Olanda, Spania și Finlanda au considerat atitudinea Consiliului nedreaptă. Amenintarea cu acordarea de sanctiuni nu este luată în considerare, căci statele care încalcă pactul se pot alia și pot forma o alianță de blocaj. Astfel că, conflictul dintre instituții a condus la ideea că pactul este incapabil să se impună în fața statelor membre mari. O soluție ar fi oferirea de putere doar Comisiei pentru a impune sanctiuni, deoarece deciziile se iau cu majoritate simplă si ar fi mai greu de format o minoritate de blocaj( Varela,2008).În 2008,pe fondul crizei economice, regulile disciplinei fiscale au fost înăsprite cu scopul de a gestiona mai bine economiile naționale, dar unele state si-au pierdut libertatea fiscală, ceea ce a condus către o mai mare rigiditate a pactului. Deficitele bugetare nu sunt doar consecința cheltuielilor guvernamentale în exces, ci pot fi cauzate de ciclurile economice.( Ghidul politicilor UE-Politica monetară, Volintiru, 2012, http://www.ier.ro/sites/default/files/pdf/politica_monetara_brosura_nr.1_.pdf ) În concluzie,cea mai bună metoda ar fi flexibilitatea regulilor,astfel încat statele să poată avea derapaje ținandu-se cont de economiile nationale, în timp ce pactul ar trebui fie capabil să se adapteze diversității fiscale din interiroul UE.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 13
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

"Zona euro” este termenul oficial pentru grupul de state membre care au adoptat moneda euro ca monedă proprie.Până în prezent, treisprezece state membre UE au adoptat euro ca monedă proprie: Belgia, Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, Slovenia şi Finlanda. Aderând la UE, noul stat membru se angajează să introducă euro în momentul în care va îndeplini toate criteriile necesare. Prin îndeplinirea acestor criterii, un stat membru demonstrează un nivel ridicat de convergenţă economică durabilă cu economia zonei euro înainte de introducerea monedei unice. Convergenţa economică reprezintă o garanţie a faptului că economia funcţionează bine în zona euro şi că statele membre se pot dezvolta şi prospera in cadrul acesteia. Calitatea de membru al zonei euro consolidează gradul de interdependenţă economică dintre statele membre. Acestea au în comun moneda euro şi politica monetară indicată de Banca Centrală Europeană. Folosirea monedei unice şi politica monetară comună au ca efect intensificarea legăturilor comerciale şi financiare . Această integrare economică în creştere încurajează o mai strânsă coordonare a politicilor economice. Având în vedere această interdependenţă, membrii zonei euro se confruntă cu provocări economice comune, specifice. Din acest motiv, începând din 1999, ministerele de finanţe ale statelor membre din zona euro s-au întrunit, în mod informal, într-un „Eurogrup”, pentru a discuta chestiuni legate de responsabilităţile comune privind moneda unică. La aceste întâlniri participă şi comisarul pentru afaceri economice şi monetare, precum şi preşedintele Băncii Centrale Europene. Buna funcţionare a zonei euro este crucială nu numai pentru economiile participante, ci şi pentru întreaga Uniune. Aceasta deoarece succesul zonei euro, care constituie, până în prezent, cea mai avansată etapă a integrării europene, influenţează puternic performanţa economică a UE. De aceea, este vital ca zona euro să fie atent monitorizată astfel încât să devină o ancoră pentru stabilitatea economică în Europa şi un imbold dat reformei în actualele şi viitoarele state membre UE.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 11
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Disciplina fiscală în zona euro ar putea fi sporită permițând mai multă flexibilitate guvernelor naționale să efectueze deficite temporare atunci când au nevoie. Planul de tratare a crizei din zona euro se bazează pe adoptarea unui acord fiscal ce semnifică datoria publică ca procent din PIB. Zona euro consolidează gradul de interdependență economică între statele membre.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 8
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Inițiativa realizării unei Uniuni Economice Monetare a apărut în anul 1969, în cadrul Summitului de la Haga, unde Comisia Europeană a adus prima dată în discuție conceptul de monedă unică. Astfel, pentru a evita dezechilibrele ce ar fi putut apărea în economiile europene, în anul 1973 a fost lansat programul" șarpele în tunel" ce prevedea un regim fix al ratelor de schimb; aceasta presupunea împrumuturi interguvernamentale pentru sprijinirea reciprocă a valurilor fiecărui membru; programul a eșuat din cauza numeroaselor crize ale cursurilor de schimb și lipsa flexibilităților fiscale ale programului. Însă, procesul de menținere a unor finanțe publice sănătoase de către state membre UE după introducerea monedei unice s-a dovedit anevoios căci în anul 1997 a fost adoptat Pactul de stabilitate și creștere, cu adăugările aferente din 2005 dar aplicarea a fost slabă, fapt ce a dus la dezechilibre fiscale în unele țări ale UE; de fapt acele țări care nu au atins în mod precis criteriile de convergență stabilite în Tratatul de la Maastricht privind stabilitatea prețurilor și disciplina monetară; acestea fiind: datoria guvernamentală nu trebuie să fie mai mare de 60% din PIB; deficitul bugetar nu trebuie să depășească 3% din PIB; rata inflației nu trebuie să depășească cu mai mult de 1,5% media ratei inflației înregistrate în cele 3 state cu cele mai bune valori în acest domeniu. De la criza economică din 2008, normele de guvernanță economică ale UE au fost consolidate prin opt regulamente ale UE și printr-un tratat internațional: pachetul de șase (care a introdus un sistem de monitorizare a politicilor economice mai ample, pentru a detecta timpuriu probleme precum bulele imobiliare sau scăderea competitivității); pachetul de două (un nou ciclu de monitorizare pentru zona euro, țările - cu excepția celor cu programe de ajustare macroeconomică - prezentând Comisiei Europene în fiecare toamnă proiectele lor de planuri bugetare); tratatul din 2012 privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (pactul fiscal), care introduce prevederi fiscale mai stricte decât PSC. În toate aceste contexte, zona euro cuprinde 19 state membre, ale căror avantaje includ: eliminarea riscului valutar și a costurilor de tranzacționare; integrarea piețelor financiare și accesul la o variabilă piață unică de bani și servicii cu condiția ca reglementările aduse domeniului fiscal să fie puse în aplicare și respectate.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 11
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

„Zona euro” este termenul oficial pentru grupul de state membre care au adoptat moneda euro ca monedă proprie. Calitatea de membru al zonei euro consolidează gradul de interdependenţă economică dintre statele membre. Acestea au în comun moneda euro şi politica monetară indicată de Banca Centrală Europeană. Folosirea monedei unice şi politica monetară comună au ca efect intensificarea legăturilor comerciale şi financiare . Această integrare economică în creştere încurajează o mai strânsă coordonare a politicilor economice. Având în vedere această interdependenţă, membrii zonei euro se confruntă cu provocări economice comune, specifice. Din acest motiv, începând din 1999, ministerele de finanţe ale statelor membre din zona euro s-au întrunit, în mod informal, într-un „Eurogrup”, pentru a discuta chestiuni legate de responsabilităţile comune privind moneda unică. La aceste întâlniri participă şi comisarul pentru afaceri economice şi monetare, precum şi preşedintele Băncii CentraleEuropene. Buna funcţionare a zonei euro este crucială nu numai pentru economiile participante, ci şi pentru întreaga Uniune. Aceasta deoarece succesul zonei euro, care constituie, până în prezent, cea mai avansată etapă a integrării europene, influenţează puternic performanţa economică a UE. De aceea, este vital ca zona euro să fie atent monitorizată astfel încât să devină o ancoră pentru stabilitatea economică în Europa şi un imbold dat reformei în actualele şi viitoarele state membre UE.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 6
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Crearea Uniunii Monetare Europene a reprezentat cea mai mare tranzacție din istoria Europei,iar prin infiinațarea Uniunii Monetare Europene, în schimbul ratelor dobânzilor lor de politică monetară, țările membre au primit o valută comună și o rată unică a dobânzii, pe care o stabilește BCE.Din punct de vedere economic, acest schimb țintește să reducă costurile de tranzacție la operațiunile comerciale din interiorul uniunii, nu numai prin scăderea costurilor care apar de la folosirea unei singure valute, dar și prin reducerea incertitudinii, creșterea transparenței și intensificarea concurenței. Disciplina fiscala presupune capacitatea guvernului de a menține un echilibru între venituri și cheltuieli astfel încât să nu existe posibilitatea creârii unui deficit prea mare.Zona euro cuprinde 19 state membre, ale căror avantaje includ: eliminarea riscului valutar și a costurilor de tranzacționare; integrarea piețelor financiare și accesul la o variabilă piață unică de bani și servicii cu condiția ca reglementările aduse domeniului fiscal să fie puse în aplicare și respectate.Astfel că,uniunile monetare au apărut atunci când, prin voința lor politica, mai multe națiuni au adoptat o valută comună sau și-au păstrat valutele, dar au acceptat cursuri de schimb fixe între monedele lor. În esenă, aceste uniuni monetare s-au înființat prin decizii politice pentru a exploata unele avantaje economice specifice uniunilor monetare și s-au desființat tot prin decizii politice pentru că, în timp, s-a dovedit că aveau angajamente diferite referitor la valoarea banilor. În ambele uniuni, unele state au tiparit mai mulți bani decât era permis prin cantitățile de aur pe care le dețineau, devalorizând monedele lor,astfel că,aceste cazuri arată că eficiența economică a contat mai puțin decât atitudinile comune față de bani. Eficiența economică reflectă o realitate care există indiferent de elementul subiectiv sau de voința de a o recunoaște sau nu, iar această integrare economică în crestere încurajează o mai strânsă coordonare a politicilor economice,având în vedere aceasta interdependența, membrii zonei euro se confruntă cu provocari economice comune, specifice. Țările din zona euro mai puțin competitive au suferit după criza din 2008 ajustări foarte dureroase inclusiv pentru că alte țari au fost foarte competitive înainte de criză și au continuat să rămână așa și după criză,aici și necesitatea flexibilității guvernelor naționale să efectueze deficite temporare atunci când au nevoie și necesitatea unei monitorizări mai bune asupra acesteia.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 10
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Dișciplina fiscală se referă la capacitatea unui guvern de a balansa veniturile și cheltuielile. Când a fost introdusă moneda euro, în 1999 (inițial doar ca monedă scripturală), zona euro includea 11 din cele 15 state membre ale UE. Grecia i s-a alăturat în 2001, cu un an înainte de data la care bancnotele și monedele euro au devenit mijloc legal de plată. Au urmat Slovenia în 2007, Cipru și Malta în 2008, Slovacia în 2009, Estonia în 2011, Letonia în 2014 și Lituania în 2015. În prezent, zona euro numără 19 state membre ale UE, dar exista si state care nu indeplinesc conditiile aderarii la zona euro precum Suedia. In prezent 19 din 28 de state au adoptat moneda euro. Odată cu adoptarea monedei euro, economiile țărilor din zona euro au devenit mai integrate. Pentru a beneficia de toate avantajele monedei unice, această integrare economică trebuie să fie gestionată corespunzător. Prin urmare, zona euro aplică un model de gestionare economică diferit de cele din celelalte state membre, în special în ceea ce privește politicile monetare și economice. Implementarea guvernanței economice a UE este organizată anual într-un ciclu cunoscut sub numele de „semestrul european”. Aplicând amenzi statelor membre care au deficite excesive, atât Uniunea Europeană cât și statele vor fi în desavantaj, în cazul statelor problemele lor economice se vor adănci pentru ca nu vor fi în stare să platesca datoriile, iar de-a lungl istoriei U.E. s-a vazut ca aceste sanctini nu produc o schimbare, deci acest procedeu de amendare nu este unul productiv in rezolvarea problemelor, ba mai mult acest lucru agraveaza situatia.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 9
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote